Acasa 1 saptamana

Ne-au inchis, ba nu ne-au inchis. In fine, conducerea a hotarat ca  3 clase din scoala sa nu mearga la cursuri saptamana asta din cauza gripei , restul da. Eu nu merg . Pana vineri am o saptamana libera , o asa-zisa vacanta. Da, de unde? Cand ne vom intoarce , o sa dea toti profesorii navala cu ascultarile si lucrarile, o sa intre in fibrilatii ca n-au materia pregatita pentru teze si o sa bage in noi ca in sac . Asa ca , in loc sa stau linistita cateva zile, o sa ma apuc din nou de invatat. Doar 2 zile de pauza.
Nu ma plang ca sunt in Buzesti. Ma plang ca am dat peste niste profesori nu tocmai buni aici. N-am facut nici jumate din materie la unele obiecte , asta in cazul in care , in cca 1 luna, avem teza , iar pe ei continua sa-i doara in basca si doar ridica pretentii. Singurul dezavantaj . In rest, nu as prefera un alt liceu in schimbul Buzestiului. “Bastilia” , “Bastilia” , dar e  a noastra.

Sezonul rece cu d’ale lui

In vara , prognoza arata ca pana in noiembrie vom fi murit de cald din cauza incalzirii globale. Intre timp, criza economica si gripa porcina au acaparat atentia, asa incat s-a uitat de prognoza caldurii. In concluzie, ne-am trezit cu totii intr-o dimineata (nu de noiembrie) , cu frigul in pragul usii. Si ce sa-i mai faci, cand da buzna in halul asta ? Am zis “Fie. ” si mi-am luat inima in dinti (aproape la propriu, caci se urcase pana in fular de frig) , indurandu-l.
De atunci, ma (ne) tot chinuim cu el. Bine-ar fi sa ne mai dea un ragaz la cateva zile, ca prea insista . S-a instalat pre brusc si confortabil si prevad parca, sederea lui pana in luna lui Aprilie.
Am vazut azi prima reclama de Craciun la tv . Eu traiam tot in octombrie si , vai, m-am uitat in calendar si am vazut “6 noiembrie 2009″ scris mare, vizibil, cu portocaliu . Totusi, reclama cu “Vine Craciunul” cand mai sunt 2 luni pana la Mos Nicolae abia, si cand vine, de fapt , gripa peste noi, nu e putin … exagerat? Plus ca , in oras am vazut deja primele ornamente de sarbatori inca de la inceputul lunii trecute. Sarbatorim Craciunul mai devreme anul asta? Patinoarul cand il deschid?
Venirea frigului n-a adus decat rele anul asta. A dezechilibrat intreg mapamondul. Bine, partial , nu intreg . Ne-am mai procopsit si cu virusul AH1N1 (IX1N1 – cu drepturi de autor rezervate clasei a 9-a H C.N.F.B) , care-si face treaba mai mult decat linistit printre noi. Il luam, nu-l luam in seama, ne bantuie scolile , universitatile, spitalele si restul spatiilor publice. Nu fiti rai cu ea, s-ar putea sa va incerce !

Plec…revin…iar plec…sau nu

Timpul.. da, timpul . Bine, hai sa nu dau vina pe orice. Pur si simplu mi-a pierit cheful, inspiratia si orice tragere de inima de a scrie. A contribuit si aglomeratia cu scoala si noua mea viata , in miiica parte.
Nu-mi mai cer scuze; n-am cui . Si de ce , pana la urma, cand pot face ce vreau ? Scriu cand vreau, punct. Am primit aceeasi intrebare de mai multe multe ori din partea cunoscutilor : “De ce nu mai scrii?”  Uite-asa , ca n-am chef . In fine, nu stau sa mai dau explicatii ca in alte dati trecute.

Spuneam ca viata mea s-a schimbat . Clar ! Sunt elev de liceu . A cui viata nu se schimba in perioada asta ?! Nu-mi zice ca nu s-a schimbat nimic dupa inceperea primului an la liceu , ca nu  cred .
Sunt la IX H in C. N. Fratii Buzesti , intr-o clasa de 25 de fete si 4 baieti. Detalii… M-am acomodat repejor cu programul si tot ce impune el.  Surprinzator, chiar n-am oroare de a merge la scoala. Entuziasmul s-a cam risipit, fata de prima zi, cand am fost probabil singurul elev de liceu zambind in scoala. De atunci, suport presiunea oricarei zile, greutatea de a ma trezii la 6 dimineata si de a face fata intreeeaga zi. Poate fi greu, chiar este, dar mi-am intrat in ritm.
Inca nu stim ce e aia ” a fi liceean” . Noi mergem zilnic la scoala, dam constiincios lucrari si ne inghesuim sa fim ascultati.N-am chiulit niciodata (cel putin eu) si suntem extreeeem de linistiti. Dar e prea devreme ca sa ma plang .
Am o clasa frumoasa, spre norocul meu . Nu, nu ferestrele si usa , nici dulapul din spatele clasei, ci colegii. Trebuie doar sa invatam sa profitam de orele petrecute impreuna .

In alta ordine de idei, continui cu succes lectiile de teatru.

Incerc sa ma tin de treaba , dar poate iar imi va pieri cheful sau satisfactia de a scrie.

Inscrieri la scoala de teatru

Spun de ceva vreme ca ma inscriu la teatru. Iata ca o fac. Luni merg sa depun dosarul . Ma gandeam doar ca ar mai exista pretendenti. Saptamana ce vine e ultima de inscrieri.

Va trebuie:

• Carte de identitate sau certificat de nastere (copie + original)
• Cerere pentru inscriere ( de la secretariat )
• 2 fotografii 3×4
• Taxa de inscriere – 30 lei

Inscrierile se fac la Casa populara de arte si meserii – Str.24 Ianuarie nr.4, Craiova, judetul Dolj – pana la 4 septembrie , intre orele 10.00 si 15.00.
Examenele se desfasoara in perioada 7 – 11 septembrie. Mai multe detalii la sediul Casei .

La cursuri pot fi admisi doar candidatii cu varste cuprinse intre 15 si 35 ani.

Iata-ma !

Am luat o pauza de scris fara voia mea. A fost ca o vacanta, dar incerc sa revin.  In timpul asta m-am gandit sa inchid blogul si , initial pentru asta intrasem acum, dar imi mai acord o sansa. Inspiratia si timpul , dar si temele presupuselor articole au fost in pana , un fenomen des intalnit in viata blogului meu.  Cu toate ca sunt sigura ca nu voi fi consecventa in aceasta privinta, il pastrez, asa cum e; e al meu.

Vara e pe sfarsite. Calendaristic, mai sunt 5 zile , dar se aude ca se prelungeste pana in octobrie , din cauza incalzirii globale. Era de asteptat. N-o sa ne sufocam in aceleasi 40 grade C,  dar daca se presupune a fi o prelungire a verii, e de asteptat sa nu scapam nici de 30 grade C.
A trecut destul de repede vara, si vacanta o data cu ea. Caldura mare, apa multa, soare destul , muzica buna, prieteni noi, vechi, iubiri gasite , nisip ars, ochelari de soare, umbra , cumparaturi, vicii renascute, petreceri, internet , scrisori, carti, clipe de euforie , altele de tristete, zambete cu kilogramul  , si ce se mai poate adauga pe lista unei veri. Asa am petrecut.
Imi propusesem multe la inceput, dar n-am ajuns sa le realizez pe toate. Dau vina pe soare .

Las in urma vara (pacat..) si pornesc , deocamdata cu gandul, catre viata de liceu. 2 saptamani pana atunci si m-au cuprins emotiile, teama , dar si nerabdarea. Voi dedica , probabil un lung articol primei zile de liceu. Impresii, dezamagiri, asteptari, etc.

Printre altele, vara asta m-am indragostit de zeci de melodii. Iata una. Enjoy !
Sander Van Doorn feat. Robbie Williams – Close my eyes

Lucruri noi

M-am hotarat, intrun sfarsit, sa ma apuc sa invat latina. Facea parte din planurile mele pe vara asta.
Am facut rost de mai multe carti de latina si am inceput sa selectez, astfel incat sa-mi creez asa-zisul meu manual . Imi va usura munca.
Invat latina pentru ca imi place, pentru ca imi va folosi, pentru ca nu toata lumea va sti latina.
A fost primul an in care am studiat limba. Initial, nu m-a atras cu nimic si uram sa-mi petrec ultima ora din saptamana inchisa in clasa cu o profesoara nebuna, care numai latina n-o preda. Am inceput insa, sa citesc acasa si mi-a placut. Acum, ca la liceu voi avea o ora de optional in care se va preda latina si voi fi nevoita sa stiu ceva, e un motiv in plus sa ma apuc s-o invat .
Nu vreau sa dau la Drept (dar , cine stie), dar sunt absolut sigura ca imi va folosi daca voi invata. E o limba moarta , dar va ajuta la ceva faptul ca o invat acum.
Nu multi au predilectii spre a invata o limba noua ( si aici nu vorbim de cele uzuale, ca engleza, franceza, germana, spaniola sau italiana), cu atat mai mult spre latina, care a disparut de mult , dar despre care ar trebui sa stim ,macar din patriotism.
Deci, invat latina.

Pierde-vara

Pentru ca nu e un lucru, o amintire sau un sentiment , ci timp, e aproape groaznic gandul ca pierzi vara . Ma auto-declar un “pierde-vara”  autentic.
Ce fac eu ca un pierde-vara? Zugravesc peretii cu plictiseala.
In ultimul timp n-am facut nimic. Am terminat doar de citit niste carti, am colindat aceleasi strazi ale orasului, am inghitit aelasi fum si m-am ingropat in monotonie. Nimic extraordinar in Craiova, nimic prin imprejurimi, atunci pe unde?!
Nu e vina mea ca nu fac nimic ! E vina … altcuiva! Dar daca ma scoti la inghetata , e ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat .
Luni imi schimb locul si ma mut la Biblioteca. Alta viata..

De ce? Cum? Cand?

Am o scuza destul de .. scuzabila pentru faptul ca nu am mai scris in ultimele zile. Au fost zile aglomerate, cand n-am avut nici internet, am supravietuit cu ajutorul telefonului , dar a trecut .
Am aflat saptamana trecuta ca voi fi eleva Colegiului National Fratii Buzesti , sectia Filologie Bilingv Engleza, ceea ce ma bucura enorm. A fost prima mea optiune si stiu ca va fi bine, alegand partea de uman. Am fost si m-am inscris si acum am scapat de orice grija. Astept doar inceputul anului scolar. Il astept?

E imposibil a nu deschide si eu subiectul care a intrat in ordinea zilei in ultima saptamana , care ne-a invadat canalele de stiri, muzica si informatii – moartea lui Michael Jackson.
MJ nu a avut niciodata vreo influenta in viata mea, pentru ca l-am descoperit tarziu, cand toata gratia si faima lui se dizolvasera, dar nu pot mintii ca nu imi plac muzica si miscarile sale de dans.
Odata cu moartea sa, cred ca a fost mai mediatizat ca in ultimii 5-6 ani. Isi merita spectacolul in care i-au fost transformate funerariile de astazi in L.A .
Inainte, Mj mi se parea o persoana fictiva , si asta pentru ca nu i-am ascultat indeajuns muzica si pentru ca am citit toate barfele  si acuzatiile legate de el . Acum, in ultimele zile, deschizand televizolul si urmarind , pe orice post, la orice ora din zi si din noapte, emisiuni cu si despre el , am inceput sa cred  in existenta sa ( nu e o exprimare chiar exacta ) . A fost facut sa traiasca mai mult ca oricand, probabil. N-am trait in perioada gloriei sale, iar anii “despre Michael Jackson” pe care i-am prins eu , nu au fost unii care sa-l ridice in din nou in ochii fanilor ; poate  si asta a avut un rol in crearea imaginii mele despre el.
Constatam , deci , ca oamenii mari ai lumii, ai scenei, incep sa se stinga.

Am reusit sa aleg “They don’t care about us” ca melodie preferata.

 

P.S : Numarul “Viva” de saptamana asta este in memoriam Michael Jackson.

Toti pe-un val

Soare, apa, nisip, scoici, pietre, muzica, agitatie, nopti albe, vicii renascute si cei mai buni prieteni – ingredientele vacantei de anul acesta. Sapte zile cu putine ore de somn , multa muzica si mult soare , pe plaja din Jupiter si  in cluburile din Neptun.
N-am facut poze, n-am baut, n-am distrus nimic, n-am patit nimic, n-am vazut rasaritul propriu-zis, n-am stat in ploaie, n-am racit.
Am dormit putine ore, am ras pana la epuizare, am ascultat Vama Veche din gura Ruxandrei, am inghetat in apa , m-am taiat in scoici si in pietre, am ratat rasaritul.

In concluzie, a fost o vacanta placuta, cu care ma obisnuisem; acum ma simt singura pe aici, fara ei.