A n a oara … teatru
Mincinosul , caci aesta a fst motivul pt care am plecat aseara de la scoala, a fost o piesa buna si uan rea (presupunand ca intelegeti referirea).
TNC-ul a gazduit aseara una dintre cele mai de succes piese ale lui Goldoni, neasteptat (pentru mine), fiind numarul mare de spectatori.
Cu actorii care au jucat ( ce exceptia lui Papaiani, despre care nu s-a anuntat nimic) , era imposibil sa nu-ti placa. Greselile (gare au fost innsemnate), au putut fi scoasecu bine la lumina, prin discutii directe cu publicul. S-a gresit o scena, s-a luat de la capat, s-au ofticat actorii la sfarsit, dar a fost bine.
N-a fost expusa cu siguranta, in forma ei initiala , caci s-a inclus criza economica in discutie, “mega..” , cu toate ca actiunea se desfasura, dupa scrisorile care erau, de fapt facturi Romtelecom si Dolce, in 17** .
Si cred ca initial, ea trebuia prezentata altfel publicului, dar din cauza numarului mare de copii, nu s-a mai intamplat. Observatia unui copil ce a stat langa mine ” Mi-a placut ca s-a dezbracat de cald ce era..” ( ca sa se observe trivialismul piesei.
Piesa a fost destul de grea. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama care cum minte si imbarliga, pt ca rorurile urmareau acelasi lucru, si actinuea lua un momentadat o alta intorsatura.
Per total, piesa a fost reusita, foarte !
P.S : incerc sa gasesc imagini; le voi posta cand voi da de cateva.
Eu am perceput scena ca fiind gresita. Actorii chiar asta au lasat sa se vada. Unul dintre s-a vazut ca era deranjat de asta si mi-a intarit convingerea.
Am vazut si eu montarea lui Toma Enache la “Mincinosul” de Goldoni, chiar in aceasta seara la Ploiesti. A fost intr-adevar o piesa grea si socanta, dar as vrea sa expun cateva opinii legate de comentariile de aici. Scena nu a fost gresita si s-a reluat, a fost o scena la care s-au incercat doua abordari la fel de reusite. Implicarea publicului este o tehnica destul de frecventa in teatrul romanesc de dupa revolutie si care de fapt – aici e strict numai parerea mea – incearca tocmai sa ne arate ca suntem exact ca cei de pe scena sau ca ei sunt niste reprezentari ale noastre. Si am lasat pentru la sfarsit “trivialismul” piesei pentru ca aceasta piesa, si aici nu vorbesc de montare, condamna trivialismul. Si cum altfel o poti face decat aratandu-l? Parerea mea e ca daca montarea a creat impresia de trivialismul si confuzie si minciuna, atunci a fost o montare reusita…