Tindeti spre ce?

Am urmarit in ultimele zile cateva bloguri si am constatat ca toti asa-auto-numitii bloggeri sunt avizi de comentarii, vizualizari , voturi s.a.m.d. Sincer, ca cititor , e chiar penibil sa vad articole la rand cu rugaminti, implorari, disperari ce bat spre acelasi subiect care oricum nu se vindeca daca voi recurgeti la asemenea gesturi. Oamenii nu dau cand sunt implorati, ademeniti , rugati in zeci de feluri ; ei dau pentru ca au placerea.
As putea proceda la fel , daca m-as simti dezamagita de notebookul asta virtual. Nu ma simt, pentru ca n-am avut in gand sa ma tin strans de el , sa scriu bazaconii. Scriu ce vreau, cand vreau, cat vreau, pentru mine. Daca citesc si altii, multumesc. Daca nu, eu oricum ma mai descarc aici, ca sa nu salvez documente in Word si sa le pierd. Nu pierd si nu castigi nimic daca ma citesti sau nu.
“Generatia blog” , unde vreti sa ajungeti ?

Acasa 1 saptamana

Ne-au inchis, ba nu ne-au inchis. In fine, conducerea a hotarat ca  3 clase din scoala sa nu mearga la cursuri saptamana asta din cauza gripei , restul da. Eu nu merg . Pana vineri am o saptamana libera , o asa-zisa vacanta. Da, de unde? Cand ne vom intoarce , o sa dea toti profesorii navala cu ascultarile si lucrarile, o sa intre in fibrilatii ca n-au materia pregatita pentru teze si o sa bage in noi ca in sac . Asa ca , in loc sa stau linistita cateva zile, o sa ma apuc din nou de invatat. Doar 2 zile de pauza.
Nu ma plang ca sunt in Buzesti. Ma plang ca am dat peste niste profesori nu tocmai buni aici. N-am facut nici jumate din materie la unele obiecte , asta in cazul in care , in cca 1 luna, avem teza , iar pe ei continua sa-i doara in basca si doar ridica pretentii. Singurul dezavantaj . In rest, nu as prefera un alt liceu in schimbul Buzestiului. “Bastilia” , “Bastilia” , dar e  a noastra.

Sezonul rece cu d’ale lui

In vara , prognoza arata ca pana in noiembrie vom fi murit de cald din cauza incalzirii globale. Intre timp, criza economica si gripa porcina au acaparat atentia, asa incat s-a uitat de prognoza caldurii. In concluzie, ne-am trezit cu totii intr-o dimineata (nu de noiembrie) , cu frigul in pragul usii. Si ce sa-i mai faci, cand da buzna in halul asta ? Am zis “Fie. ” si mi-am luat inima in dinti (aproape la propriu, caci se urcase pana in fular de frig) , indurandu-l.
De atunci, ma (ne) tot chinuim cu el. Bine-ar fi sa ne mai dea un ragaz la cateva zile, ca prea insista . S-a instalat pre brusc si confortabil si prevad parca, sederea lui pana in luna lui Aprilie.
Am vazut azi prima reclama de Craciun la tv . Eu traiam tot in octombrie si , vai, m-am uitat in calendar si am vazut “6 noiembrie 2009″ scris mare, vizibil, cu portocaliu . Totusi, reclama cu “Vine Craciunul” cand mai sunt 2 luni pana la Mos Nicolae abia, si cand vine, de fapt , gripa peste noi, nu e putin … exagerat? Plus ca , in oras am vazut deja primele ornamente de sarbatori inca de la inceputul lunii trecute. Sarbatorim Craciunul mai devreme anul asta? Patinoarul cand il deschid?
Venirea frigului n-a adus decat rele anul asta. A dezechilibrat intreg mapamondul. Bine, partial , nu intreg . Ne-am mai procopsit si cu virusul AH1N1 (IX1N1 – cu drepturi de autor rezervate clasei a 9-a H C.N.F.B) , care-si face treaba mai mult decat linistit printre noi. Il luam, nu-l luam in seama, ne bantuie scolile , universitatile, spitalele si restul spatiilor publice. Nu fiti rai cu ea, s-ar putea sa va incerce !

Plec…revin…iar plec…sau nu

Timpul.. da, timpul . Bine, hai sa nu dau vina pe orice. Pur si simplu mi-a pierit cheful, inspiratia si orice tragere de inima de a scrie. A contribuit si aglomeratia cu scoala si noua mea viata , in miiica parte.
Nu-mi mai cer scuze; n-am cui . Si de ce , pana la urma, cand pot face ce vreau ? Scriu cand vreau, punct. Am primit aceeasi intrebare de mai multe multe ori din partea cunoscutilor : “De ce nu mai scrii?”  Uite-asa , ca n-am chef . In fine, nu stau sa mai dau explicatii ca in alte dati trecute.

Spuneam ca viata mea s-a schimbat . Clar ! Sunt elev de liceu . A cui viata nu se schimba in perioada asta ?! Nu-mi zice ca nu s-a schimbat nimic dupa inceperea primului an la liceu , ca nu  cred .
Sunt la IX H in C. N. Fratii Buzesti , intr-o clasa de 25 de fete si 4 baieti. Detalii… M-am acomodat repejor cu programul si tot ce impune el.  Surprinzator, chiar n-am oroare de a merge la scoala. Entuziasmul s-a cam risipit, fata de prima zi, cand am fost probabil singurul elev de liceu zambind in scoala. De atunci, suport presiunea oricarei zile, greutatea de a ma trezii la 6 dimineata si de a face fata intreeeaga zi. Poate fi greu, chiar este, dar mi-am intrat in ritm.
Inca nu stim ce e aia ” a fi liceean” . Noi mergem zilnic la scoala, dam constiincios lucrari si ne inghesuim sa fim ascultati.N-am chiulit niciodata (cel putin eu) si suntem extreeeem de linistiti. Dar e prea devreme ca sa ma plang .
Am o clasa frumoasa, spre norocul meu . Nu, nu ferestrele si usa , nici dulapul din spatele clasei, ci colegii. Trebuie doar sa invatam sa profitam de orele petrecute impreuna .

In alta ordine de idei, continui cu succes lectiile de teatru.

Incerc sa ma tin de treaba , dar poate iar imi va pieri cheful sau satisfactia de a scrie.

Inscrieri la scoala de teatru

Spun de ceva vreme ca ma inscriu la teatru. Iata ca o fac. Luni merg sa depun dosarul . Ma gandeam doar ca ar mai exista pretendenti. Saptamana ce vine e ultima de inscrieri.

Va trebuie:

• Carte de identitate sau certificat de nastere (copie + original)
• Cerere pentru inscriere ( de la secretariat )
• 2 fotografii 3×4
• Taxa de inscriere – 30 lei

Inscrierile se fac la Casa populara de arte si meserii – Str.24 Ianuarie nr.4, Craiova, judetul Dolj – pana la 4 septembrie , intre orele 10.00 si 15.00.
Examenele se desfasoara in perioada 7 – 11 septembrie. Mai multe detalii la sediul Casei .

La cursuri pot fi admisi doar candidatii cu varste cuprinse intre 15 si 35 ani.

Iata-ma !

Am luat o pauza de scris fara voia mea. A fost ca o vacanta, dar incerc sa revin.  In timpul asta m-am gandit sa inchid blogul si , initial pentru asta intrasem acum, dar imi mai acord o sansa. Inspiratia si timpul , dar si temele presupuselor articole au fost in pana , un fenomen des intalnit in viata blogului meu.  Cu toate ca sunt sigura ca nu voi fi consecventa in aceasta privinta, il pastrez, asa cum e; e al meu.

Vara e pe sfarsite. Calendaristic, mai sunt 5 zile , dar se aude ca se prelungeste pana in octobrie , din cauza incalzirii globale. Era de asteptat. N-o sa ne sufocam in aceleasi 40 grade C,  dar daca se presupune a fi o prelungire a verii, e de asteptat sa nu scapam nici de 30 grade C.
A trecut destul de repede vara, si vacanta o data cu ea. Caldura mare, apa multa, soare destul , muzica buna, prieteni noi, vechi, iubiri gasite , nisip ars, ochelari de soare, umbra , cumparaturi, vicii renascute, petreceri, internet , scrisori, carti, clipe de euforie , altele de tristete, zambete cu kilogramul  , si ce se mai poate adauga pe lista unei veri. Asa am petrecut.
Imi propusesem multe la inceput, dar n-am ajuns sa le realizez pe toate. Dau vina pe soare .

Las in urma vara (pacat..) si pornesc , deocamdata cu gandul, catre viata de liceu. 2 saptamani pana atunci si m-au cuprins emotiile, teama , dar si nerabdarea. Voi dedica , probabil un lung articol primei zile de liceu. Impresii, dezamagiri, asteptari, etc.

Printre altele, vara asta m-am indragostit de zeci de melodii. Iata una. Enjoy !
Sander Van Doorn feat. Robbie Williams – Close my eyes

Eu, azi, aici, am cinspe !

Daca acum exact un an abia mi se uscase tusul pe buletin, anul acesta sunt viitorul liceean, a carui copilarie e pe sfarsite .
N-am asteptat ziua asta tot anul, crezand ca ma face sa  ma simt mai bine, mai mare, mai matura. Spre surprinderea mea, am o senzatie straina cand imi spun “Am 15 ! Am 15 ! ” . Constat astfel, ca in fiecare an, pe 5 august, ca intr-adevar incep sa cresc si sa ma schimb.

Imi doresc tot ce e mai bun ! (:

Lucruri noi

M-am hotarat, intrun sfarsit, sa ma apuc sa invat latina. Facea parte din planurile mele pe vara asta.
Am facut rost de mai multe carti de latina si am inceput sa selectez, astfel incat sa-mi creez asa-zisul meu manual . Imi va usura munca.
Invat latina pentru ca imi place, pentru ca imi va folosi, pentru ca nu toata lumea va sti latina.
A fost primul an in care am studiat limba. Initial, nu m-a atras cu nimic si uram sa-mi petrec ultima ora din saptamana inchisa in clasa cu o profesoara nebuna, care numai latina n-o preda. Am inceput insa, sa citesc acasa si mi-a placut. Acum, ca la liceu voi avea o ora de optional in care se va preda latina si voi fi nevoita sa stiu ceva, e un motiv in plus sa ma apuc s-o invat .
Nu vreau sa dau la Drept (dar , cine stie), dar sunt absolut sigura ca imi va folosi daca voi invata. E o limba moarta , dar va ajuta la ceva faptul ca o invat acum.
Nu multi au predilectii spre a invata o limba noua ( si aici nu vorbim de cele uzuale, ca engleza, franceza, germana, spaniola sau italiana), cu atat mai mult spre latina, care a disparut de mult , dar despre care ar trebui sa stim ,macar din patriotism.
Deci, invat latina.

Prea mult praf, strica

Mi-am scuturat genele si a cazut mult praf. Le-am tinut nemiscate, gandindu-ma ca, poate , astfel voi crea impresia interesului.
Citesc mult; mult de tot, adica mai mult decat citeste marea majoritate a copiilor de varsta mea, deci citesc mult. Ma indragostesc la fel de repede , si din acestea doua rezulta dezamagirea. As sta sa ma gandesc la mai multe fapte ce duc la dezamagire, dar nu. Aici e vorba de o deceptie a cartilor.
Am indraznit prima oara sa ma indragostesc de Micul Print , din cartea cu acelasi nume a lui Antoine de saint-Exupery. Si nu m-am indragostit de poveste, asa cum se mai intampla, ci de personaj. Am avut libertatea de a-i crea infatisarea , l-am cunoscut printre randuri, apoi am visat luni de zile la el . Continui…
Daca ati citit “Padurea spanzuratilor” sigur stiti cine a fost , si este Apostol Bologa (mereu ii confund numele cu cel al lui Calistrat Bogza, din “Baltagul”).  Imaginatia mi l-a facut perfect , chiar daca romanul ilustreaza mai multe greseli ale acestuia, asa ca daca as vedea filmul, as simti dezamagirea idealului in care continui sa cred.
Cartile pot deveni niste cioburi care, dupa ce le atingi, le descoperi frumusetea si misterul, dupa ce te ispitesc , te taie. Astfel ca, dupa ce devii unul de-al cartii , dupa ce intrii in lumea ei si o traiesti, apare finalul , implicit dezamagirea. Aceasta , din doua motive : poate interveni mahnirea adusa de sfarsitul povestii pe care incepusei s-o traiesti cu atata exaltare si fervoare , dar si a deznodamantului. Ultimele mele lecturi n-au avut un final tocmai fericit; n-am putut stapanii umezeala ochilor. Asadar, de ce n-as compara o carte cu un ciob?
Cred ca sunt genul de cititor care-si doreste cu adevarat “Povestea fara sfarsit” (M. Ende) . Ati citit cartea?Initial,da impresia unui basm pentru copii, dar e cartea in care ma regasesc perfect, iar Bastian este tipul cititorului din mine.
N-am mai gasit un lector asemenea mie, care sa se indragosteasca, la propriu, de personaje si sa sufere atat din cauza unei carti. Dar, cu toate astea, cititi!Nu lasati cartile prada prafului ! E singurul sfat bun pe care vi-l pot da , si pe care l-ati mai primit din partea altor cateva zeci de guri, si care nu ar trebui sa se auda in van !