De ce? Cum? Cand?

Am o scuza destul de .. scuzabila pentru faptul ca nu am mai scris in ultimele zile. Au fost zile aglomerate, cand n-am avut nici internet, am supravietuit cu ajutorul telefonului , dar a trecut .
Am aflat saptamana trecuta ca voi fi eleva Colegiului National Fratii Buzesti , sectia Filologie Bilingv Engleza, ceea ce ma bucura enorm. A fost prima mea optiune si stiu ca va fi bine, alegand partea de uman. Am fost si m-am inscris si acum am scapat de orice grija. Astept doar inceputul anului scolar. Il astept?

E imposibil a nu deschide si eu subiectul care a intrat in ordinea zilei in ultima saptamana , care ne-a invadat canalele de stiri, muzica si informatii – moartea lui Michael Jackson.
MJ nu a avut niciodata vreo influenta in viata mea, pentru ca l-am descoperit tarziu, cand toata gratia si faima lui se dizolvasera, dar nu pot mintii ca nu imi plac muzica si miscarile sale de dans.
Odata cu moartea sa, cred ca a fost mai mediatizat ca in ultimii 5-6 ani. Isi merita spectacolul in care i-au fost transformate funerariile de astazi in L.A .
Inainte, Mj mi se parea o persoana fictiva , si asta pentru ca nu i-am ascultat indeajuns muzica si pentru ca am citit toate barfele  si acuzatiile legate de el . Acum, in ultimele zile, deschizand televizolul si urmarind , pe orice post, la orice ora din zi si din noapte, emisiuni cu si despre el , am inceput sa cred  in existenta sa ( nu e o exprimare chiar exacta ) . A fost facut sa traiasca mai mult ca oricand, probabil. N-am trait in perioada gloriei sale, iar anii “despre Michael Jackson” pe care i-am prins eu , nu au fost unii care sa-l ridice in din nou in ochii fanilor ; poate  si asta a avut un rol in crearea imaginii mele despre el.
Constatam , deci , ca oamenii mari ai lumii, ai scenei, incep sa se stinga.

Am reusit sa aleg “They don’t care about us” ca melodie preferata.

 

P.S : Numarul “Viva” de saptamana asta este in memoriam Michael Jackson.

Toti pe-un val

Soare, apa, nisip, scoici, pietre, muzica, agitatie, nopti albe, vicii renascute si cei mai buni prieteni – ingredientele vacantei de anul acesta. Sapte zile cu putine ore de somn , multa muzica si mult soare , pe plaja din Jupiter si  in cluburile din Neptun.
N-am facut poze, n-am baut, n-am distrus nimic, n-am patit nimic, n-am vazut rasaritul propriu-zis, n-am stat in ploaie, n-am racit.
Am dormit putine ore, am ras pana la epuizare, am ascultat Vama Veche din gura Ruxandrei, am inghetat in apa , m-am taiat in scoici si in pietre, am ratat rasaritul.

In concluzie, a fost o vacanta placuta, cu care ma obisnuisem; acum ma simt singura pe aici, fara ei.

Pentru maine

Nu cred ca voi avea timp maine sa scriu, asa ca imi iau in seara asta “la revedere” pentru o saptmana . Maine noapte ( luni de dimineata) plec la mare. Mi-am luat cele mai bune accesorii pentru o vacanta pe litoral – cei mai buni prieteni- si de luni o sa ma gandesc la voi, dragilor, ca la niste pesti pe uscat, care veti sufla praf, cum am facut-o si eu pana acum, si cum o voi mai face, in orasul asta , in timp ce-mi voi rasfata pielea sub soare , pe nisip .
Nu promit ca mai scriu saptamana asta.

Inceput de vara

Trecand printre raze dogoritoare de soare si  printr-un aer aproape irespirabil , zilele astea le-am petrecut intr-un sir continuu de drumuri acasa-scoala-centru de examen-scoala-acasa.
Azi m-am inscris la liceu, in sfarsit. Dupa o noapte nedormita cu gandul la rezultatul examenului de bilingva, am ajuns la scoala si mi-am scris cele 23 de optiuni. Am primit din parea mai multor persoane garantia ca intru la prima mea optiune (C.N Fratii Buzesti, Filologie bilingv engleza), cu o medie de 9,65 si un loc 317 in ierarhia pe judet. Multumitor.
Aproape am trecut de emotiile admiterii; aproape. La inceputul lunii viitoare, voi sti unde voi incepe anul scolar.
Nu credeam ca admiterea implica atatea – emotii, curaj, timp, agitatie, si la o intensitate atat de mare. Asta si pentru ca a fost o usoara dezorganizare in planul de scolarizare? Posibil si era de asteptat.

Carte (IV)

“La rascruce de vanturi” este singurul roman al scriitoarei britanice Emily Bronte , roman ce imbina stilul gotic cu cel romantic , prezentand doua povesti de iubire.
Actiunea este plasata in Anglia secolului XVIII, in spatii fictive – Wuthering Heights si Thrushcross Grange si , aparent, aceasta il contureaza pe Lockwood ca prostagonist, dar cuprinsul romanului se axeaza pe alte personaje. Autoarea subliniaza puterea de distrugere a dragostei, in prim-plan cu personajele Heathcliff  si Catherine, a caror povesti de viata sunt atent relatate de Ellen Dean, servitoare in casa familiei Earnshaw, apoi pe domeniul familiei Linton.
Dragostea si ura reusesc sa infranga mai multe vieti, insisi protagonistii fiind ucisi de acestea.
Deznodamantul este fericit, ambele familii implicate in poveste ramanand in viata prin Cathy si Hareton.

Vara asta..

.. va fi scurta, deci nu va fi atat de mult soare! Ooo, ba da, si cat va fi !  Ma va gasi imediat , ascunsa intr-un pahar cu apa , acoperita de nisip, sau incurcandu-ma cu vantul. Stie unde sunt , iar caldura lui imi amoarte diminetile, imi sufoca amiezele , dar imi lasa libere noptile .
Anul asta voi avea o vara scurta, pentru care am o mie de planuri ; nu stiu cu ce voi incepe, si nici cu ce voi termina.
Dupa ce se sfarseste agitatia cu admiterea, adica pe 5 iulie, o data aproximativa, mai am 2 luni la dispozitie sa ma pregatesc pentru viata de liceu,  sa tin lectura treaza, sa mai invat italiana , sa-mi pun putin la punct latina , sa-mi pastrez prietenii din gimnaziu, cati mai sunt de pastrat, daca nu pe toti, sa-mi fac fisa la biblioteca judeteana, sa ma inscriu la teatru si alte nimicuri care-mi vor ocupa timpul.
Tot in acest timp, voi implini 15 veri traite, pe care le voi sarbatori cu mine insami. Mai vedem pana atunci.
Voi ce faceti in vacanta?

Fiinta mica, a venit vara!

Era o dimineata racoroasa cand se trezi sarutat de aer. Privi in jur si realiza ca era singur in mijlocul a milioane de fire de nisip. Deodata se simti purtat pe sus, parca zbura, dar nu, era spuma marii. Iesi cu greu la suparafata si ajunse pe mal, unde respira adanc, inundat de mirosul marii.
Prin ceata neagra nu deosebi decat puncte de lumina pe cerul palid- stele. De langa apa, luna il privea bland  si se simti incurajat de tacerea diminetii.
Se ridica, dar unde sa plece ? Ramase . Privi din nou in pustietatea plajei.Doar vantul si , rareori, pescarusii, ii stricau linistea. Isi aminti de marea anului trecut, de clipele lasate pe aceeasi plaja unde acum, pustiit, visa fericire, biruit de lacrimi.
Intunericul se risipi , iar culorile pictara inca o data cerul. Il cuprinse un sentiment nou, o dorinta de fuga, dar voia sa ramana, sa mai priveasca o data la locul unde razele de soare ii gadila pielea arsa si uscata de atata sare din mare in fiecare an, pe plaja unde a vazut primul rasarit de soare alaturi de ea.
De ce iubeste atat vara? De ce iubeste atat mare si mirosul sarat, alegele si scoicile ce-l taie in talpi ?De ce iubeste fierbinteala razelor de soare si sfarama asta de nisip in care-si scufunda trupul ud dupa ce iese din mare? . Iubeste toate acestea, pentru ca toate  sunt el  si el exista in toate acestea !

Pentru noi, pentru ei, pentru toti

Clipul asta ar trebui vazut, sau mai degraba, ascultat, de catre toti interesatii si de catre toti cei carora nu le pasa . Ar putea schimba, daca vrem sa-l auzim.
Adevarul din gura unui om care doreste;  si doreste binele.

Carte (III)

“Maitreyi” , de Mircea Eliade, este un roman erotic , ce urmareste povestea imposibila de dragoste a Maitryiei (Devi- o cunoscuta scriitoare, fiica a unui mare filozof) si a lui Allan (Eliade) . Actiunea de desfasoara in Calcutta (India) anilor ‘30.
Povestea de dragoste incepe dupa ce Allan, ucenicul tatalui Maitreyei , se muta il casa lor. Fata nu-si destainuie dragostea pentru continentalul Allan la inceput , dar faptele ii tradeaza trairile si incepe alaturi de acesta o iubire ferita de ochii celor din casa. Petrec nopti impreuna, iar sentimentele lor , tot mai profunde, sunt excelent surprinse si puse pe hartie de Eliade.
Allan nareaza cu ajutorul notitelor din jurnal, prezentand situatia cu lux de amanunte , iar pe Maitreyi reuseste s-o infatiseze ca pe o zeita, careia ii poate pune pe tava sufletul , in orice clipa, fapt ce tradeaza dragostea nemarginita ce i-o poarta fetei.
Punctul culminant se atinge in momentul in care, dupa o seara petrecuta impreuna cu Chabu, sora mai mica a Maitreyei, in care si-au lasat neglijent sentimentele la vedere, copila spune familiei. Ca urmare a acesteia, Allan este nevoit sa plece din casa familiei Sen , parasind-o pe Maitreyi, ce devine victima iubirii .
Se refugiaza in Himalaya, unde incearca o vindecare prin singuratate, dar imaginea Maitreyei il urmareste. De asemenea, incearca sa gaseasca intr-o alta femeie pe Maytreyi, fapt ce-l doboara mai mult.
Odata revenit in India, afla moartea micutei Chabu, viata de dupa plecarea sa a femeii iubite si ramane doar cu amintirea unei  iubirii neimplinite.